Învaţă de la toate (din lirica norvegiană)

Învaţă de la ape sa ai statornic drum,
Învaţă de la flacari ca toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbra sa taci si sa veghezi,
Învaţă de la stanca cum neclintit sa crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la pietre cat trebuie sa spui,
Învaţă de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Învaţă de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Învaţă de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufar sa fii mereu curat.

Învaţă de la flacari ce-avem de ars in noi,
Învaţă de la apa sa nu dai inapoi.
Învaţă de la umbra sa fii smerit ca ea,
Învaţă de la stanca sa-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea s-o cunosti,
Învaţă de la stele ca ceru-i numai osti.
Învaţă de la greier cand singur esti sa canti,
Învaţă de la luna sa nu te inspaimanti.

Învaţă de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Învaţă de la floare sa fii gingas ca ea,
Învaţă de la oaie sa ai blandetea sa.

Învaţă de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Învaţă de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!