Îmi vine dor de-amor în prag de toamnă
Şi scriu, în fine, carte pentru tine
Dar tu-ai ales o misterioasă doamnă
Şi te-ai pierdut în ţări străine.
Eu mă prefac atunci în vânt şi vin la tine
Mă joc cu părul ei, îi umflu bluza
Şi cad în stropi de miere de albine
Pe pâinea ce, la pat, ţi-aduce muza.
Apoi mă fac cămaşă, tandră, de mătase
Armani elegant şi rafinat
Ca să te ţin la cină toată seara-n braţe
Şi să m-arunci pe jos când intri-n pat!
Apoi mă fac parfum şi-ţi intru-n piele
Într-un sărut fără sfârşit,
Iar noaptea mă prefac în stele…
Să văd dacă citindu-m-ai zâmbit.
No comments:
Post a Comment